Monopolul Focilor de Asfalt

Nici nu mă gândeam ca o zi care a început nu foarte glorios, să devină - brusc - o zi minunată! Cum am devenit, din blazat-neplăcută, o fiinţă plină de entuziasm şi fericire? A fost destul să ies din bloc şi să văd că uşa de la tărăboanţa Focilor este deschisă. M-am repezit pe trotuarul de vis-a-vis cu gura până la urechi şi cu ochii luminoşi.

- Bună ziua! Dar greu mai sunteţi de găsit! m-am adresat - cu optimism nestăvilit - celor două Foci care stăteau prăvălite pe nişte scaune.

- Cine, noi? s-a mirat Foca Mare.

- Cât v-am căutat când era canicula aia de săptămâna trecută!

- Da, dar soţul dumneavoastră ne-a găsit acum două zile şi ne-a spus ce problemă aveţi.

- De acord, dar mi-aş fi dorit să vă găsesc şi eu, a doua zi după ce a trecut pe la dumneavoastră, ca să putem rezolva problema. El stă destul de puţin pe-acasă, deci pe mine pică rezolvarea problemelor casnice.

- A doua zi am fost foarte ocupaţi, s-a băgat în seamă şi Foca Mică.

- Nicio problemă, bine că v-am găsit acum.

- Deci ce are "aerul condiţionat"?

- Simplu: nu există!

- Nu e montat sau cum?

- Aparatul e montat, doar că aerul condiţionat lipseşte cu desăvârşire.

- N-aveţi freon, diagnostichează Foca Mică, aşa cum nu o poate face decât un adevărat specialist în de toate.

- Am realizat din momentul în care am constatat că fâlfâie în gol. Nu răceşte, nu nimic. Doar consumă electricitate.

- Dar cât l-aţi lăsat până aţi constatat asta?

- O jumătate de oră vi se pare un timp rezonabil?

- Da, e clar! Nu aveţi freon! intervine decisiv Foca Mare.

- Acum că am picat de acord, când o rezolvăm?

- Venim mâine dimineaţă! promite Foca Mică.

- Ştiţi, eu nu am dimineaţă. Eu trăiesc de la prânz încolo. Ce părere aveţi de ora 14.00?

Foca Mare consultă un catastif, desenează nişte săgeţele şi îmi spune: 

- De data asta v-am strecurat între programări, dar pe viitor vă rog să ne anunţaţi din timp!

Optimismul meu începe să pâlpâie a nervi:

- Aveţi atât de multă încredere în capacităţile mele paranormale, încât credeţi că pot intui din timp când mi se strică ceva? susur, cu amintirea nopţilor nedormite în minte.

- Nu, doamnă, doar că nu trebuie să vă aşteptaţi să putem rezolva defecţiunea chiar în ziua în care se produce. Suntem doar doi, iar cartierul e mare, mă priveşte superior Foca Mică.

- Am înţeles şi vă mulţumesc pentru amabilitate, închei cu un zâmbet dulceag, pe care apropiaţii îl ştiu foarte bine. Asta înseamnă că sunt la un pas să izbucnesc. 

Dar nu e cazul să fac vreo gafă, mai ales că mâine problemele mele tehnice vor lua sfârşit. Cel puţin aşa sper, dacă nu cumva va fi prea cald, iar Focile se vor da lovite, ca de fiecare dată când este caniculă. Doar că acum am un avantaj: deţin numărul de mobil al Focii Mari, deci nu va mai exista loc pe planetă unde să se poată ascunde.